
Se intampla odata in viata sa te indragostesti orbeste, cateodata e prea devreme, ceteodata e prea tarziu si rar se intampla sa fie la momentul potrivit. La mine sa intamplat sa fie prea devreme, sau cel putin asa cred eu. Totusi nu regret ca sa intamplat. A durat aproape un an relatia... timp in care am trait la maxim. M-am bucurat de fiecare secunda petrecuta cu ea... si, vazand ca e frumos, am inceput sa ma gandesc la viitor. Si mi-am facut planuri de viitor, planuri realizabile pentru care vroiam sa lupt. Incet, incet am inceput sa merg pe acele planuri de viitor. A fost cea mai frumoasa perioada din viata mea, aveam tot desi inca nu aveam nimic. o aveam pe ea si era deajuns. Ea tinea locul tuturor. Si prin dorinta mea de a petrece cat mai mult timp in compania ei, am gafat-o original. Am inceput sa vorbesc din ce in ce mai putin cu prietenii apropiati, am ratat un an de facultate, am inceput sa vorbesc cu parintii numai cand aveam nevoie. Nu am realizat ca eram inca un copil si ca trebuia sa raman alaturi de parinti cat mai mult. Din copilul care avea nevoie de parinti m-am transformat rapid intr-un tanar. Cu cat m-am rupt mai mult de parinti cu atat am inceput sa fac greseli mai mari. Luam decizii de unul singur desi nu aveam experienta necesara, aveam nevoie de sfaturile parintilor dar nu le-am primit pentru ca nu le-am cerut. Cu timpul fiecare decizie gresita ducea la un esec pentru mine. Cu toate ca nu ceream sfaturile parintilor, acestia au fost aproape de mine la fiecare esec si le multumesc pentru asta. Anul la facultate l-am inceput cu stangul deoarece m-am angajat imediat dupa ce am dat BAC-ul, angajarea fiind un motiv sa ajung mai repede aproape de ea. M-am angajat, a inceput facultatea si mai era si dorinta de a sta cat mai mult timp cu ea. Nu am putut sa fac fata, opt ore de lucru, doua-trei ore pe care le petreceam cu ea si inca zece ore cat imi cerea facultatea era prea mult mai ales ca mai aveam nevoie si de odihna, serviciul fiind foarte obositor. Mi-am depus preavizul si intre timp am renuntat la facultate. Au trecut cele 20 si ceva de zile, fericit ca am mai mult timp pentru ea, am uitat definitiv de facultate. Am ajuns la prieteni. Ce pot sa mai zic, m-am rupt de anturajul in care am crescut si a fost foarte greu. Am ramas cu foarte putini prieteni buni. Am incercat sa-mi fac altii dar in zadar. I-am pierdut pe unii dintre cei mai buni prieteni si nu o sa-i mai pot recupera. Totusi cei mai buni mi-au ramas aproape.
Am multa stima si respect pentru cei care mi-au fost aproape, parinti si prieteni.