marți, 16 februarie 2010

Ramas in ceata....


Intr-un final orice lucru fain nu tine prea mult si asa a fost si la mine. Am fost lasat de a mea iubita pentru un trai mai bun in alta parte a lumii. Viitorul planificat de mine si in care credeam sa dus pe apa sambetei dintr-o clipita. Cu parintii m-am certat din cauza facultatii de care au aflat chiar cand mi-a fost mai greu si mi-a ingreunat si mai mult situatia. Nu mai aveam viitor, nu mai aveam fonduri la discretie si mai presus de tot nu stiam daca o mai am pe ea. M-am jucat dea Baiatu` Cuminte pentru 2 saptamani... mai aveam speranta ca o am pe ea. Planuri de viitor iti faci, fonduri poti face numai sa ai pe cineva sa te sprijine mereu indiferent de situatie. Dintr-o data m-am trezit singur, fara sprijin. M-am pierdut in "ceata". Nu stiam ce sa mai fac, unde sa mai apuc sa imi mearga mai bine. Nu mai gandeam bine, eram furios pe soarta si pe viata. Incercam sa fac alte planuri, alte idei si degeaba. Imi revenea acea idee ca sunt singur si ca nu mai am pe nimeni sa ma sprijine. Am incercat sa scap si de aceasta idee. M-am inconjurat de prieteni, am incercat sa nu ratez nici un moment in care puteam lasa trecutul deoparte. Am reusit pentru o perioada, dar totusi, avand destule momente de contemplare, reveneam la aceasi idee si anume ca sunt singur. Si asa am ramas cu un ochi in cer si unul in pamant...

duminică, 7 iunie 2009

Dupa ce te indragostesti, incepi sa traiesti...


















Deci, o scurta recapitulare: am ajuns unde am vrut, apoi am renuntat la facultate pentru o perioada scurta(care sa dovedit a fi pasul din cauza caruia am lasat facultatea), am renuntat si la servici, si la parinti si la prieteni. Apoi, avand prea mult timp, nu am stiut ce sa fac cu el si am inceput sa-l irosesc fara rost, pentrul simplul meu amuzament, simpla mea distractie. Asadar impreuna cu prieteni care mi-au ramas aproape am inceput sa ma distrez in timpul in care nu puteam sta cu ea. Nu era saptamana sa nu ies de cel putin trei ori si sa beau cel putin odata. Asta a fost un alt pas gresit al meu. La momentul respectiv nu il vedeam ca pe un pas gresit. Ce pot sa mai zic?! Imi placea mult viata si vroiam sa o traiesc la maxim. Cu toate astea nici macar odata nu am avut intentia de a o supara pe ea
si, cu toate ca nu am avut intentia, eu cred ca am suparat-o mai mult decat trebuia. Cu toate astea mi-a fost aproape in continuare. Parintii imi sponsorizau distractia, era totul superb. Singurele mele griji erau distractia si sa o tin aproape de mine si cu ajutorul ei, al prietenilor si al parintilor am reusit.

marți, 2 iunie 2009

La inceput te indragostesti,...


Se intampla odata in viata sa te indragostesti orbeste, cateodata e prea devreme, ceteodata e prea tarziu si rar se intampla sa fie la momentul potrivit. La mine sa intamplat sa fie prea devreme, sau cel putin asa cred eu. Totusi nu regret ca sa intamplat. A durat aproape un an relatia... timp in care am trait la maxim. M-am bucurat de fiecare secunda petrecuta cu ea... si, vazand ca e frumos, am inceput sa ma gandesc la viitor. Si mi-am facut planuri de viitor, planuri realizabile pentru care vroiam sa lupt. Incet, incet am inceput sa merg pe acele planuri de viitor. A fost cea mai frumoasa perioada din viata mea, aveam tot desi inca nu aveam nimic. o aveam pe ea si era deajuns. Ea tinea locul tuturor. Si prin dorinta mea de a petrece cat mai mult timp in compania ei, am gafat-o original. Am inceput sa vorbesc din ce in ce mai putin cu prietenii apropiati, am ratat un an de facultate, am inceput sa vorbesc cu parintii numai cand aveam nevoie. Nu am realizat ca eram inca un copil si ca trebuia sa raman alaturi de parinti cat mai mult. Din copilul care avea nevoie de parinti m-am transformat rapid intr-un tanar. Cu cat m-am rupt mai mult de parinti cu atat am inceput sa fac greseli mai mari. Luam decizii de unul singur desi nu aveam experienta necesara, aveam nevoie de sfaturile parintilor dar nu le-am primit pentru ca nu le-am cerut. Cu timpul fiecare decizie gresita ducea la un esec pentru mine. Cu toate ca nu ceream sfaturile parintilor, acestia au fost aproape de mine la fiecare esec si le multumesc pentru asta. Anul la facultate l-am inceput cu stangul deoarece m-am angajat imediat dupa ce am dat BAC-ul, angajarea fiind un motiv sa ajung mai repede aproape de ea. M-am angajat, a inceput facultatea si mai era si dorinta de a sta cat mai mult timp cu ea. Nu am putut sa fac fata, opt ore de lucru, doua-trei ore pe care le petreceam cu ea si inca zece ore cat imi cerea facultatea era prea mult mai ales ca mai aveam nevoie si de odihna, serviciul fiind foarte obositor. Mi-am depus preavizul si intre timp am renuntat la facultate. Au trecut cele 20 si ceva de zile, fericit ca am mai mult timp pentru ea, am uitat definitiv de facultate. Am ajuns la prieteni. Ce pot sa mai zic, m-am rupt de anturajul in care am crescut si a fost foarte greu. Am ramas cu foarte putini prieteni buni. Am incercat sa-mi fac altii dar in zadar. I-am pierdut pe unii dintre cei mai buni prieteni si nu o sa-i mai pot recupera. Totusi cei mai buni mi-au ramas aproape.
Am multa stima si respect pentru cei care mi-au fost aproape, parinti si prieteni.