marți, 16 februarie 2010

Ramas in ceata....


Intr-un final orice lucru fain nu tine prea mult si asa a fost si la mine. Am fost lasat de a mea iubita pentru un trai mai bun in alta parte a lumii. Viitorul planificat de mine si in care credeam sa dus pe apa sambetei dintr-o clipita. Cu parintii m-am certat din cauza facultatii de care au aflat chiar cand mi-a fost mai greu si mi-a ingreunat si mai mult situatia. Nu mai aveam viitor, nu mai aveam fonduri la discretie si mai presus de tot nu stiam daca o mai am pe ea. M-am jucat dea Baiatu` Cuminte pentru 2 saptamani... mai aveam speranta ca o am pe ea. Planuri de viitor iti faci, fonduri poti face numai sa ai pe cineva sa te sprijine mereu indiferent de situatie. Dintr-o data m-am trezit singur, fara sprijin. M-am pierdut in "ceata". Nu stiam ce sa mai fac, unde sa mai apuc sa imi mearga mai bine. Nu mai gandeam bine, eram furios pe soarta si pe viata. Incercam sa fac alte planuri, alte idei si degeaba. Imi revenea acea idee ca sunt singur si ca nu mai am pe nimeni sa ma sprijine. Am incercat sa scap si de aceasta idee. M-am inconjurat de prieteni, am incercat sa nu ratez nici un moment in care puteam lasa trecutul deoparte. Am reusit pentru o perioada, dar totusi, avand destule momente de contemplare, reveneam la aceasi idee si anume ca sunt singur. Si asa am ramas cu un ochi in cer si unul in pamant...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu